Buna !

Bine ati venit pe blogul meu de calatorie.
Sper sa gasiti ceva interesant si sa va placa.
Bafta !

marți, 17 ianuarie 2012

Pr. Galaction Zelig - Manastirea Lacul Frumos - Vladesti - Valcea







HRAMUL SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL

Situata la 11 km de municipiul Rm.Valcea, manastirea Lacul Frumos are o bisericuta noua, a carei constructie a inceput in anul1947-1948. Atunci se intentiona sa se ridice aici, in acest loc minunat, o biserica de mir. Regimul din acea vreme a hotarat insa ca materialele adunate pentru constructia bisericii sa fie destinate constructiei unei scoli, care astazi nu mai functioneaza.
Pentru cei care nu cunosc aceste locuri, trebuie sa spunem ca s-a demonstrat stiintific ca in zona Lacului Frumos exista puncte energetice asemenea celor de la Ocnele Mari - Ocnita, dar mult mai puternice, creatoare de energie pozitiva.
 De altfel, toata lumea cunoaste ca punctul maxim de vizibilitate al eclipsei din 1999. A fost in judetul Valcea. Multi isi amintesc ca a fost nominalizata atunci localitatea Ocnele Mari cu punct maxim de vizibilitate, alaturi de localitatea Vladesti, situata in apropierea Ocnelor. In Vladesti, zona in cauza era Lacul Frumos, in care, cu ajutorul bunului Dumnezeu si al oamenilor cu suflet mare si dare de mana, s-a ridicat Manastirea Lacul Frumos in anul 1994.

 
Pr. Galaction Zelig si Poezia 

“În lumea aceasta tainică şi dulce,
Prin mii de vise noi călătorim
Şi odată sub o mare cruce
Pe veşnicie ne oprim.
Opreşte-te din când în când
Şi uite-te la lună!
Şi-ascultă-i trecerile ei,
Ca multe au să-ţi spună.
Opreşte-te din când în când
Şi uite-te a soare!
Şi-adu-ţi aminte de ziua aceea
Când n-o să-ţi mai răsară.
Opreşte-te din când în când
Lângă-un mormânt şi o cruce.
Şi-adu-ţi aminte de ziua aceea
Ca într-o zi aci te vor aduce.
Opreşte-te din când în când
În drum numai cu tine
Şi vezi ce duci din lumea aceasta
În lumea care vine.
Opreşte-te din cînd în când
Şi-nspre Dumnezeu te îndreaptă,
Că nu ştii după care ceas
Sfârşitul te aşteaptă.
Când nu cunoaştem umbrele apelor
Ce-ascund în sanul lor
Şi apa suvoaielor
Cum se leagană în nor,
De nu se rupe norul
Sub greul lor potop
Şi se desface ploaia
Ca roua strop cu strop.
Cînd nu cunoaştem al naşterilor fel
Echilibrând pământul şi viaţa de pe el.
Când totul ţi-e de neînţeles în jurul tău
De ce spui stârpitură
Că nu e Dumnezeu?!”…














Pr. Galaction Zelig

Un comentariu: