Lipscani este o stradă situată în sectorul 3 al municipiului Bucuresti. Denumirea străzii provine de la negustorii din Lipsca (Leipzig). În trecut a fost una dintre cele mai importante artere comerciale bucureștene. Clădirile (multe dintre ele ridicate în stil neoclasic și neobaroc în sec. XIX) au fost naționalizate în 1948, iar în anii 1980, autoritățile comuniste au dat locuințele spre folosire romilor care le-au adus într-o stare avansată de degradare. Degradare zonei a continuat și după 1990, iar atmosfera din trecut a dispărut astăzi aproape în totalitate. Actualmente se efectuează lucrări de restaurare a zonei, care vor mai dura însă câțiva ani, iar sub pavajul străzii Lipscani au fost descoperite ruinele mai multor hanuri medievale.
Lipscani in anii 1900 - o strada plina de miros epocal, gentelmani generosi si doamne elegante.
Plimbandu-ma zilele treute pe stravechea ulita Lipscani, pe portiunea cunoscuta candva ca "ulita marchitanilor", am privit cu strangere de inima la cladirile lasate in ruina ca sa se "autodistruga" si la maidanele aparute in "epoca de aur", dar si la maidanele virtuale, asemeni celui care se va instala pe locul pasajului numit de unii istorici Hanul Gabroveni.
Poate ca sintagma "strangere de inima" nu exprima exact ceea ce am simtit... Am simtit ca ma cuprinde disperarea! Aceasta perla a vechiului Bucuresti a ajuns o curte a miracolelor ocolita pana si de cersetori! Parfumul trecutului a lasat locul unui miros greu, de igrasie, pe care l-am asociat cu o duhoare de cadavru: Lipscanii au murit.
Cladirile de beton, chiar cu o arhitectura "retro" nu vor rivaliza niciodata cu vechiturile. E ca si cum s-ar distruge patrimoniul original al unui muzeu, pentru a fi expuse copiile din inox... Inconstienta si incultura in care administratia a excelat inca de pe vremea lui Kiseleff.
Totusi, comparand ulita din fotografie cu trista realitate din zilele noastre, se remarca o deosebire de cel putin o clasa. Iar consecintele acestui regres se masoara, de obicei, in pierderi incalculabile.
Poate ca sintagma "strangere de inima" nu exprima exact ceea ce am simtit... Am simtit ca ma cuprinde disperarea! Aceasta perla a vechiului Bucuresti a ajuns o curte a miracolelor ocolita pana si de cersetori! Parfumul trecutului a lasat locul unui miros greu, de igrasie, pe care l-am asociat cu o duhoare de cadavru: Lipscanii au murit.
Cladirile de beton, chiar cu o arhitectura "retro" nu vor rivaliza niciodata cu vechiturile. E ca si cum s-ar distruge patrimoniul original al unui muzeu, pentru a fi expuse copiile din inox... Inconstienta si incultura in care administratia a excelat inca de pe vremea lui Kiseleff.
Totusi, comparand ulita din fotografie cu trista realitate din zilele noastre, se remarca o deosebire de cel putin o clasa. Iar consecintele acestui regres se masoara, de obicei, in pierderi incalculabile.
Lipscani 2011 - aceeasi strada , dar cam diferita ...
Grafitti peste tot, gunoaie la fiecare colt, santiere fie in lucrare fie uitate si abandonate de multi ani.
Un barbat deghizat in cunoscutul joc al caprei care era foarte apreciat cu ani in urma in Romania, acum este cam dat uitarii si neapreciat. Se plimba si sare pe vechile strazi ale Lipscanului in speranta de a primii un banut.
Cladiri noi cu motive "future" ... nimic mai mult.
Lipscaniul e o lume in sine, ce e drept, cam interlopa, dar colorata. Are si grafitti! Pe gardul terenului viran pe care il uitasem la numaratoare si nu numai - grafitti peste tot.
